Studiile reunite în acest volum aprofundează înţelegerea noastră asupra modalităţilor în care România şi-a organizat şi condus relaţiile externe de-a lungul criticei perioade de la Independenţă la Primul Război Mondial. Ele ne vorbesc, de asemenea, despre personajele care au pus în practică aceste politici și care au servit, într-un fel, ca față a diplomației românești. Aceste eseuri merită toată atenţia, dat fiind că ele se bazează pe o cercetare laborioasă a documentelor de arhivă şi pe o deplină stăpânire a literaturii de specialitate, dar şi pentru că ele propun abordări originale asupra teoriei şi practicii diplomaţiei. (Keith Hitchins)