Vidra in apele cerului

Scriitor exponențial al optzecismului basarabean, Nicolae Popa este pe cât de bun în poezie, pe atât de memorabil în roman și proza scurtă. Este unul dintre prozatorii de referință ai literaturii române contemporane din arealul basarabean al literelor românești. Nu este, precum s-ar aștepta alții, un poet în proză, ci un aspru, necruțător și captivant narator al unor istorii care te țin cu sufletul la gură. E nuvelist cu acte și instrumentar în regulă, cu darul povestitului și cu uimitoarea capacitate de a crea anturaje și personaje memorabile. Criticul Eugen Lungu, care semnează postfața cărții, pune primele nuvele ale lui Popa sub semnul pădurii (autorul e născut într-un sat din Codrii basarabeni), iar ultimele, sub semnul apei: „Dacă primele cărți ale lui Nicolae Popa rimau cu foșnetul verde răzbătând dinspreun areal preponderent silvestru, atunci volumele de proză par zămislite sub imperiul acvaticului.” Și o precizare, necesară în context narativ: „Apele din proza scurtă a lui N. Popa (dar și din romane!) sunt mai mult decât un anturaj ambiant sau un simplu fundal pe care se proiectează traiectul existențial al personajelor. Mediul lichid (râuri, lacuri, bălți, canale etc.) este de regulă un tărâm cvasifantastic consubstanțial trăirilor umane. Dilemele personajelor,percepute de acestea uneori doar la nivel instinctual, află o neașteptată conștientizaredoar prin ciudate reflectări în oglinda apelor”.

Cartea include nuvelele de referință ale autorului și este adresată în primul rând gurmanzilor literari, celor care știu să aprecieze scriitura rafinată și densă, dar și tuturor iubitorilor de proză narativă de proporții mici.