Ion Luca Caragiale este nu doar dramaturgul nostru clasic, ci și prozatorul cel mai înzestrat din epoca marilor clasici.

Proza lui este literatură de cea mai bună calitate (nu doar fapt de istorie literară). Contribuția scriitorului în materie de proză literară (nuvelistică, proza scurtă de observație psihologică și cea socială, materializată în faimoasele sale „momente” etc.) merită toată admirația și toate elogiile cititorului.

Caragiale a fost și un inventator de specii literare, cu privire la textele caragialiene în proză fiind folosiţi termeni precum: „nuvelă”, „schiţă”, „povestire”, „moment”, „amintiri”, „reminiscenţă”, „notiţă”, „notiţă critică” etc.

Scriitorul ne oferă producția sa literară în două registre sau tonalităţi distincte, chiar divergente: pe de o parte, o literatură, gravă, profundă prin semnificaţii, menită să suscite emoţii profunde; pe de altă parte, o literatură facilă, cu subiecte banale, urmărind mai degrabă efectul umoristic decât explorarea aprofundată a omenescului.

Nuvelele sale sunt admirate şi elogiate, mai ales cele calificate ca „psihologice” (Păcat, O făclie de Paște, În vreme de război, Două loturi, La hanul lui Mânjoală, La conac). Dar nu mai puțin fascinante sub aspect literar sunt celelalte proze, scurte sau scurte de tot, numite de autor „schițe”, „momente”, „notițe” etc.: Boborul, Grand Hôtel „Victoria Română”, Vizită, Bùbico, D-l Goe, Lanţul slăbiciunilor, Five o’clock, High-life, Telegrame, Inspecţiune, Petiţiune, Triumful talentului, Bacalaureat, Căldură mare, Un pedagog de şcoală nouă etc. – m adevărate capodopere ale genului (foarte) scurt narativ. „Momentele, scria G. Ibrăileanu, sunt povestiri mici, schiţe. Caragiale însă s-a născut cu temperament de autor dramatic, încât au înfățișarea de mici piese de teatru”; Momentele formează partea cea mai artistică a operei lui, cea mai concentrată şi care va trăi cel mai mult. Sunt documente lumești, sunt o imagine a lumii”.

Cartea este destinată elevilor, studenților, profesorilor și tuturor cititorilor de proză scurtă de bună calitate și este însoțită de un studiu introductiv al lui Nicolae Bârnă, doctor în filologie, dar și de un minip dicționar de concepte operaționale necesare.