Alegerea voită a veșmântului simplității stilistice este dovada certă a esențializării. Nimic forțat, nimic în plus, nicio tușă exagerată sau ostentativă în acordurile acestei ode a bucuriei. Autorul ei face parte din stirpea contemplativilor, a celor care se minunează cu recunoștință în fața fiecărei piese din puzzle-ul nesfârșit al lumii. Scriitura devine astfel închinăciune, cuvântul o lucarnă spre primenirea gândului coborât în inimă, iar volumul un lăcaș de cult la îndemâna tuturor celor care caută răspunsuri, fără a ocoli frumusețea întrebărilor deschise.
Cristina Bogdan