Am petrecut ore întregi cufundat în cartea cu animale. Mi-a plăcut să învăț despre vietățile de pe Pământ. Mi se par extrem de ciudate. De exemplu, girafele. Cum de nu se răstoarnă din cauza acelui gât lung? Sau șerpii. Cum se mișcă dacă nu au picioare? Și pinguinii. Chiar pot sta pe bucăți de gheață plutitoare? Dar leii sunt preferații mei. Cum să nu iubești aceste pisici imense? Sunt ființe sociale și trăiesc în grupuri numite familii. Se ajută între ei și își cresc puii împreună. Seamănă cu noi. Toți adulții noștri ne-au crescut laolaltă. Dar o frază mi-a atras atenția: Leii respinși de familie nu supraviețuiesc multă vreme.

***

Deși stă pe Marte de când se știe, Bell este un copil ca oricare altul. Îi plac pisicile, mănâncă orice fel de prăjitură și vrea să afle tot felul de lucruri… de exemplu, de ce se comportă atât de ciudat adolescenții? Sau de ce Trey, cel mai bun prieten al lui, vrea deodată să facă schimb de camere. Dar cel mai mult îl interesează secretele păstrate de adulți. De ce colonia americană nu ține legătura cu celelalte colonii de pe Marte? Chiar este atât de periculos dincolo? Și de ce sunt ei atât de singuri mereu?

Când un virus îi atacă din senin, adulții încep să se îmbolnăvească, dar Bell și ceilalți copii sunt, în mod straniu, imuni. În curând va depinde doar de Bell să-și adune curajul pentru a descoperi adevărul, dar și pentru a înfrunta înfricoșătorul necunoscut ca să-și salveze familia.