“I have been unhappy since you left. My joy has always been to see you and to write. Now you are at Văratec, and your sad letter hurts. I have invested in you so much light of my soul, so much hope and joy, so much desire, that my life would be meaningless without you. You are my supreme mystery. There is so much divinity in my love that, however close I might be to you, I am afraid I will never reach you, and you might be lost. I would be lost with you and would die.”

„Sunt nefericit de când ai plecat. Nu am decât două bucurii: să te văd pe tine și să scriu. Acum ești la Văratec și scrisoarea ta tristă mă doare. Am investit în tine lumină din suflet, speranță, bucurie și dorință. Viața mea nu are sens fără tine. Tu ești misterul meu suprem. E atâta putere divină în iubirea mea încât, oricât de aproape aș fi de tine, tot mă tem că nu te ajung, te pierd. Fără tine m-aș pierde și eu: nu aș mai exista.”

fragment