India. Santier-Intr-o publicatie recenta,despre Maitreyi Devi,consideram fascinant in relatia dintre ea si Mircea Eliade ce era nespus din dragostea lor,fie chiar intamplat,fie doar visat,ascuns parca,adaug acum,in unghiurile ascutite ale unicei lor litere comune.In „India“ si „Santier“,textele aici reunite,din contra,exceleaza in surplus de detalii cotidiene,personaje episodice,sexualitate,violente publice si lecturi savante,alternate rapid in fresca miraculoasa din jurul golului central,de unde se aude,in „Santier“,doar apelul telefonic al unei M.,ramas neraspuns.In jur,o imensa lume pestrita naviga din atemporalitatea Indiei spre modernitate,ambele uluitoare pentru un tanar atunci de 22-23 de ani.In 1935, in Romania,Eliade numea acest conglomerat fascinant un „roman indirect” in care el nu se mai recunostea,desi in el se nascuse ca scriitor si savant. Doi ani dupa „Maitreyi“ si simultan cu „Huliganii“, „Santier“ marca noua lui identitate prin distantare de vechea fascinatie si ascunderea dramei in faldurile unei mari civilizatii.(Sorin Alexandrescu);

Maitreyi-„Maitreyi“ se imbina pe doua planuri,aproape fuzionate:al luciditatii masculine si al evocarii de poetica naratiune a unui senzualism de magie erotica.Modern prin cea dintai inclinatie,dovedind o neliniste intelectuala si un dubiu nervos de om al veacului–dl Mircea Eliade se abandoneaza unei instinctive si patetice simplitati in crearea mitului erotic nascut din pasiunea eroinei.In centrul romanului este fara indoiala figura imateriala si totusi de o prezenta carnala atat de vie a Maitreyiei.Fiinta umana si aspiratie metafizica,naivitate animala si trecere lunara printre nori diafani,ingenuitate si rafinament,pudicitate si indrazneala impetuoasa,pachet de senzatii forte si prelungire de vis magic,consumare de simturi si ecou de adoratie mistica–in aceasta armonie de antinomii traieste ca intr-o transa nefericita Maitreyi.(Pompiliu Constantinescu)