-
Lucrarea de față a pornit de la două preocupări la nivel de rostire scenică: cum reușim să ajungem la o formă sonoră perfecționată din punct de vedere tehnic și cum depășim această idee de formă, ajungând la un nivel artistic. Altfel spus, un cuvânt perfecționat sonor și care are capacitatea de a deveni organic și de a transmite idei
și emoții.
„Cătălina Mihăilă dezbate pe marginea codării și a decodării cuvintelor rostite, insistând asupra unor mecanisme în egală măsură fiziologice, lingvistice, semiotice și semantice, care fac din rostire un mijloc de reflectare a lumii interioare a actorului și/sau a personajului întrupat. Astfel, în educarea vorbirii și în atingerea unui stadiu performativ, cuvântul s-ar supune unui ansamblu de condiţionări și de înţelesuri care nu privesc doar mesajul în sine, ci și modul în care se deschid trasee spre lumea interioară a interpretului și, în egală măsură, spre cea exterioară, a spectatorului. Discutând despre activitatea creatoare care ţintește cuvântul conectat – cuvântul înnobilat cu datele artisticului – autoarea consacră rostirea relaţiei cu un altul prezent sau imaginar, ceea ce face posibilă realizarea unei opere scenice veridice și plină de sens. Lucrarea Cătălinei Mihăilă se înscrie în rândul cercetărilor fundamentale, atingând și domeniul studiilor aplicative, în orizontul cărora se află exegeza teatrală și cea a artele spectacolului. Astfel, este lărgit înţelesul și ţelul demersului analitic, de la „perfecţionarea sau realizarea de noi produse, tehnologii și servicii“, la cel de noi tehnici de rostire a textului scenic.„
