Ingrijirea este o practica universal umana, o experienta sociala definitorie, asigurarea ei presupunand, intotdeauna, interactiune interpersonala directa. Pentru ca relatia de ingrijire este, astazi, una mediata organizational, in acest tip de munca remunerata, corpul persoanei ingrijite, un strain, devine un topos social aparte, in care sunt expuse suferinta si vulnerabilitatea lui, nuditatea si, adesea incontinenta fiziologica. Dat fiind caracterul intim al relatiei de ingrijire, cinismul si dezangajarea profesionistilor sau, dimpotriva, devotamentul lor sincer fata de bunastarea beneficiarilor, poate conta mai mult decat prescriptiile deontologice, indiferent cat de intens au fost socializate. In munca de ingrijire pretuirea celuilalt ca persoana insoteste mai recenta etica a drepturilor universale ale omului.