După moartea tatălui său, Benny Oh, un băiat de treisprezece ani, începe să audă voci care aparțin lucrurilor din casă – un adidas, o decorațiune de Crăciun stricată, o frunză de salată ofilită. Nu înțelege ce-i spun lucrurile, dar le simte tonul și emoția – unele sunt blânde, ca un murmur plăcut, altele sunt furioase ori pline de durere. Când mama lui, Annabelle, cedează tot mai mult în fața suferinței, vocile cresc în intensitate. Căutând refugiu în liniștea unei mari biblioteci publice, unde obiectele sunt bine-crescute și știu să vorbească în șoaptă, Benny descoperă o lume nouă și bizară, învățând să pună întrebările importante, să asculte lucrurile care contează cu adevărat și să-și găsească propria voce în multitudinea de voci din jurul lui.

Deopotrivă o critică a societății de consum, o profundă introspecție în natura umană și o meditație despre compasiune, maturizare și puterea cărților, romanul are multiple chei de lectură, stârnind ecouri diferite în fiecare cititor în parte.