Prima regina a Romaniei moderne, Elisabeta, a fost o demna purtatoare de coroana sub a carei infațișare austera se ascundea, in fapt, un suflet de poet. De altfel, istoria o va reține mai degraba sub pseudonimul sau literar decat sub augusta titulatura princiara!

Dar, dincolo de preocuparile pentru penița și acuarele, in inima reginei a fost intotdeauna o mare tristețe. Și-a pierdut unicul copil, o fetița, rapusa timpuriu de una dintre bolile copilariei, pentru care in acea vreme nu exista leac. S-a atașat apoi de Elena Vacarescu, dar s-a vazut deposedata brutal și de fiica ei adoptiva, pe care Guvernul și regele au izgonit-o din țara pe considerente dinastice și constituționale. Nepotul lui Carol, Principele Moștenitor Ferdinand, se indragostise de fata, insa legea țarii nu-i permitea sa o ia de nevasta. Situația a condus la o mare raceala și, apoi, la o instrainare de propriul ei soț, dupa care a urmat chiar un exil neoficial. Impacarea cu sine și cu soțul ei a venit in cele din urma, atunci cand batranețea numai senina nu-i putea fi, din cauza contextului internațional intunecat, grevat de norii amenințatori ai razboiului care se apropia inexorabil…

Personaj atipic pentru peisajul dinastic european al epocii sale, Regina Elisabeta a facut de toate, inclusiv reclame pentru o mașina de scris și o marca de țigarete, ceea ce reamintește, peste timp, doua dintre marile ei pasiuni: literatura și… fumatul!