Darul povestitorului

O poveste in versuri suave si delicate, care ne poarta cu blandete catre portile iubirii ferecate din inimile noastre, aceea ascunsa adanc si aproape uitata: pe care o poti regasi, cand si cand, de lasi la o parte treburi si griji si orice alt gand si, cuibarind in brate un mic pui de om, te lasi incalzit de bucuria inimii sale ce tresalta la auzul cuvintelor tale.

Citindu-i, povatuindu-l, invatandu-I despre Marele Povestitor, acela ce este mai presus de minte si de orice cuvant. Si ai dori atunci sa pui in ele toata dulceata glasului tau, pe care de mult o credeai disparuta, pentru a-l invata ca in viata,
doar iubind, poti fi fericit. Si, astfel, mereu sa-si aminteasca de aceasta povata: numai prin iubirea curata inima se izbaveste de gheata.

Mesajul cartii pluteste discret si dincolo de ultimele file: atata timp cat sufletul inseteaza dupa simplitate, firesc, iubire si frumos, lupta pentru a-L cunoaste, pentru a-L descoperi pe Povestitor nu-i niciodata pierduta.
Minunea se poate intampla oricand, cu fiecare dintre noi, mici sau mari:

Povestitorul cel Bun poate sa ne iasa in drum Spre a ne vorbi asa cum stau eu cu tine acum.
Unii pot primi o misiune in care sa devina eroi, Altii, putere sa-i faca pe oamenii vechi noi;
Unii, darul de a oferi cele bune in jur, Altii, sa le prefaca pe cele rele in fum.
Si, tot asa, incat Bunatatea si Fericirea strabune
Sa ne-nsoteasca pana ce Povestitorul ne va tine pe lume.