Proiectul extrem de ambițios al lui G. Călinescu, Universul poeziei, se prezintă în două versiuni independente, pe care se cuvine să le numim Universul poeziei [I] și Universul poeziei [II] , cu specificarea că aceasta din urmă a fost singura care a văzut lumina tiparului în timpul vieții autorului și a circulat în cultura română vreme de peste 60 de ani. După cum știm, ea cuprinde nu doar o bogată serie de comentarii spirituale și savante, ci și un bogat material poetic antologat. Față de acest text publicat de către autor, varianta sa primară, anterioară, conservată în manuscris , conține nu doar o serie de considerații teoretice suplimentare, ci și nenumărate exemple aparținând unui număr sensibil mai mare de literaturi (română, franceză, italiană, germană, latină, engleză, americană, rusă, spaniolă) redate însă, mai mult decât în varianta cunoscută îndeobște, în original, și alese dintr-un număr cu adevărat impresionant de poeți, mai cunoscuți sau câteodată de-a dreptul obscuri, prezenți prin citate extinse reproduse în limba de origine sau chiar traduse de Călinescu însuși (câteodată după o versiune intermediară în italiană sau franceză, eventual transcrisă în altă parte a textului). Universul poeziei [I] nu a fost însă niciodată finalizat de autor în vederea publicării, autorul mulțumindu-se să selecteze și să completeze unele părți, retopindu-le în vederea publicării sub forma Universului poeziei [II] în 1948.

Acest manuscris, redactat cel mai probabil spre sfârșitul anilor 1930 și în primii ani ai deceniului următor, sub forma unor fișe de curs în lucru , descoperit, cu 46 de ani înainte de prima sa publicare, în arhiva autorului, după moartea sa, a rămas deci necunoscut până acum patru ani. El conține în mod manifest forma primară, mult mai extinsă (aproape de trei ori mai amplă), a variantei publicate de G. Călinescu . Textul a fost descoperit de către cercetătoarea Cornelia Ștefănescu după moartea autorului, așa cum o semnalează nota autografă cu care se încheie manuscrisul actualmente .