În căutarea unui sine mai profund, am hotărât să îmi iau un an sabatic în care pur și simplu să uit de viața mea privilegiată. Un an de călătorii cu rucsacul în spate prin Europa. Asta înseamnă o nouă identitate, niciun contact și aproape niciun ban în buzunar. Nu e un plan rău, cred. Sau, mai bine zis, așa mi s-a părut până să ajung acolo.

O cameră de hostel aglomerată, mirosuri corporale neplăcute și provocări cu bere; nu există cuvinte pentru a descrie iadul în mijlocul căruia am picat.

Dar, în tot acest haos, am făcut cunoștință cu noua mea colegă de cameră, Hayden Whitmore.

Aceasta doarme în patul de vizavi și recunosc deschis că mai mult mă holbez la ea decât mă odihnesc. E frumoasă, inocentă și inteligentă. Nu e genul cu care sunt obișnuit, dar poate că e femeia perfectă.

Exista însă o mică problemă cu divina domnișoară Hayden. Este total imună la farmecul meu. Nu reușesc să îi captez atenția cu nimic și am fost expediat în categoria „amici”. Cum e posibil?

Partea bună este că sunt incredibil de priceput când vine vorba de rezolvarea problemelor și am venit cu un plan diabolic. Am să mă strecor din categoria asta a amicilor. O să devin cel mai bun prieten pe care l-a avut vreodată, o să o țin de mână, o să o fac să râdă și o să mă culcușesc cu ea în pat.

Brusc, îmi dau seama că asta nu e singura mea problemă. Hayden este cea care mi s-a strecurat pe sub piele, și poate că prietenia nu mai este de ajuns.