Volumul de față, realizat de un grup de alumni ai Secției de Filologie Clasică a Universității din București, marchează trecerea Colecției Scriptores Byzantini sub egida Institutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române și a Societății Române de Studii Bizantine și publicarea acesteia la Editura Universității din București. Cartea este o premieră în istoria traducerilor românești din literatura elină, fiind cea dintâi redare în distih elegiac (metru predominant în epigramele grecești) a întregului cuprins al cărții erotice din ciclul palatin.
Adunate vreme de un mileniu și jumătate și rânduite în cincisprezece cărți, pe când Bizanțul, în plină renaștere macedoneană, își reînnoda legăturile cu tradiția elenistică, epigramele Antologiei Palatine transmit suflul Eladei întregi, și nu doar pe acela al corifeilor ei. Banalitatea, gestul mărunt, dedicația care își găsește locul pe obiectul dăruit celui drag, expresia iubirii caste și a celei vinovate, a lipsei de iubire sau a neputinței de a (mai) iubi și a (mai) fi iubit se regăsesc decantate în versurile Cărților a V-a și a XII-a ale acestei mirabile colecții. Cu ele ne-am propus să începem editarea și traducerea celor aproape patru mii cinci sute de poeme păstrate în florilegiul bizantin, însumând un număr de versuri apropiat de al poemelor homerice laolaltă. Am cuprins în volumul de față epigramele Cărții a V-a ‒ trei sute zece poeme ‒ și va urma, într-o ordine și un ritm pe care doar interesul cititorilor, preferințele și zelul traducătorilor le vor stabili, tot restul celor cincisprezece cărți.