Am trait intotdeauna la castel

Merricat Blackwood trăiește pe domeniul familiei împreună cu sora ei, Constance, și cu unchiul Julian. Cu câțiva ani în urmă, locuiau acolo șapte membri ai familiei Blackwood – până când, într-o seară fatidică, o doză letală de arsenic a ajuns cumva în zahăr. Achitată în procesul de crimă, Constance se întoarce acasă, unde Merricat o protejează de curiozitatea și ostilitatea sătenilor. Își petrec zilele într-o izolare idilică până când apare vărul lor, Charles. Merricat este singura care vede pericolul și trebuie să acționeze urgent ca s-o salveze pe Constance și viața lor liniștită de intențiile lui malefice.

Purtând cititorul printr-un labirint întunecat al nevrozelor, Am trăit întotdeauna la castel este un roman savuros și tulburător despre o familie perversă, izolată și probabil ucigașă care se restrânge până în pragul extincției, încăpățânându-se totuși să-și păstreze independența și modul de viață.

„Lumea lui Shirley Jackson este ciudată și de neuitat... Este o artistă adevărată.” A.M. HOMES

„Dacă nu ați citit Am trăit întotdeauna la castel... ați ratat ceva minunat.” NEIL GAIMAN

„O capodoperă a suspansului gotic.” JOYCE CAROL OATES

„Mă numesc Mary Katherine Blackwood. Am optsprezece ani și locuiesc cu sora mea, Constance. M-am gândit adesea că, dacă aveam măcar puțin noroc, aș fi putut să mă nasc vârcolac, pentru că degetele mijlocii de la mâini au aceeași lungime, dar a trebuit să mă mulțumesc cu ce am. Nu-mi place să mă spăl, nu-mi plac câinii, nici zgomotul. Îmi plac sora mea, Constance, Richard Plantagenet și Amanita phalloides, buretele viperei. Ceilalți membri ai familiei mele sunt morți. Ultima oară când am aruncat o privire spre cărțile împrumutate de la bibliotecă de pe raftul din bucătărie, depășisem termenul cu mai bine de cinci luni, și m-am întrebat dacă aș fi ales altele știind că aveau să fie ultimele cărți, cele care aveau să rămână pe vecie pe raftul nostru din bucătărie. Nu mutăm prea des lucrurile; familia Blackwood nu a fost niciodată una neliniștită și agitată. Ne descurcam cu lucrurile mărunte și trecătoare, de su - prafață, cu cărțile, cu florile și cu lingurile, dar în profunzime am avut dintotdeauna o bază solidă de proprietăți stabile. Puneam mereu lucrurile înapoi, la locul lor. Ștergeam praful și măturam pe sub mese, și scaune, și paturi, și tablouri, și covoare, și lămpi, dar le lăsam acolo unde erau...” Am trăit întotdeauna la castel, Shirley Jackson