„Stimate Confrate, ești un intelectual ales. Profesorul este dublat de istoricul înzestrat. Cunoștințele îți conferă o bază științifică solidă. Stăpânești temeinic și poți utiliza trei limbi de circulație internațională și alte două le poți folosi practic. Ai o personalitate puternică și o energie corespunzătoare. Ești un istoric militant, dar totodată și un organizator, un manager înnăscut, dornic necontenit de a zidi. Totdeauna în mijlocul problemelor, multiprezent și în același timp înarmat cu tact și cu măsură, deși intransigent în acțiuni, știi să le înfățișezi într-un veșmânt de amabilitate firească. În ochii noștri, ai celorlalți, te înfățișezi cu un ton liniștit, dar întemeiat pe competență, și-ți susții pozițiile cu fermitate, neșovăitor.”
Dan Berindei

„Excelentă introducere în Istorie și în rostul studierii ei, Prezentul din trecut este opera unui om care ştie că «nimic din ceea ce se petrece acum, sub ochii noştri, nu este fără rădăcini». Eleganța frazei, datorată stării de veghe în faţa cuvintelor limbii române, și claritatea argumentelor decurgând din îndelunga aplecare asupra hrisoavelor au acum și șansa unei atrăgătoare puneri în pagină, cu splendide imagini adăugând și ele un plus de căldură informației.
De la Antichitate la Școala Ardeleană, cartea ne însoțește într-o expediție palpitantă de cunoaștere și re-cunoaștere identitară. Istoria este povestea legitimatoare a unui neam, dar și a tuturor neamurilor laolaltă, iar adevărul ei depinde de onestitatea celui care o spune. Prezentul nu poate fi întreg fără asumarea lucidă și dreaptă a trecutului. Iar trecutul poate fi cunoscut prin cercetarea izvoarelor cu ajutorul unor instrumente complicate descrise acum pe înțeles. Lucian Blaga știa că istoria și aerul, deși le putem uita greutatea, sunt realități fără de care viața nu e posibilă. Ioan-Aurel Pop spune ceva în plus: istoria e o temelie pe cât de fermă, pe atât de mișcătoare, căreia, dacă o ignorăm, îi vom suporta neștiutori rafalele uneori ucigașe.”
IRINA PETRAȘ

„Cartea aceasta reconstituie scene din istoria românilor, de pe la anii 600–700 până pe la 1700. Românii nu au trăit în tot acest timp singuri în spațiile sud-est europene, la Dunăre, Nistru, Tisa și în Carpați, ci pe lângă alte popoare și amestecați cu alte popoare și părți de popoare. În tot acest timp, românii au muncit ca să trăiască, s-au apărat de inamici, i-au și atacat pe aceștia, și-au construit instituții și case, au cultivat câmpuri și au crescut animale, au ridicat biserici pentru iertarea păcatelor lor și pentru slava lui Dumnezeu.”
Ioan-Aurel Pop