„Aici, în România, aproape nimeni nu e dispus să dea o șansă unei persoane cu dizabilități când vine vorba despre integrarea pe piața muncii. Și e păcat, pentru că sunt mulți între cei vizibil diferiți care și doresc cu tot dinadinsul să muncească în orice mod posibil, de la mine, care am ajuns să traduc cărți, așa cum mi am dorit de când m am înscris la facultate, la persoanele cu sindrom Down sau diverse dizabilități intelectuale, care însă nu le au împiedicat să aibă pasiuni pe care să și dorească să le transforme în meserii.”

„De aceea vin și vă rog pe domniile voastre, reporteri, realizatori etc., căutați și încurajați persoanele cu dizabilități care au pasiuni pe care le pot, le știu și le vor scoase în față să vină și să o facă, fiecare după cum poate. E un mod extrem de fain de a crea, firește, natural, fără a forța și superzaharisi lucrurile, acea «reprezentare» pe care o vedem tot mai des clamată la Hollywood, indiferent că e efectuată bine sau prost. Pentru că, de fapt și de drept, ceea ce îl bucură pe un om îl reprezintă tocmai în lumina în care i se văd cel mai bine calitățile. Și despre asta trebuie să fie vorba în orice reprezentare reușită.”