„Societațile intemeiate pe democrația constituționala și pe economia de piața sunt drepte tocmai pentru ca spațiile de libertate ale persoanelor nu sunt doar garantate, ci se afla și in raporturi de comunicare patrimoniala și nepatrimoniala prin care se imbogațesc reciproc, material și spiritual. In felul acesta, dreptatea se asociaza nu numai cu libertatea și cu prosperitatea, prin care liberalii clasici se apropie de utilitariști, ci și cu virtutea, așa cum a fost gandita de Aristotel și, pe urmele lui, de jurisconsulții romani Ulpian și Celsius.”

Valeriu Stoica, Despre arhitectura juridica a libertații (Adevarul, premisa dreptații),