Solemnitatea despartirilor

„Ce conceptie e aceasta? Nu te supara, consider a apartine unui om primitiv, cu o educatie precara. De altfel, nu e intamplator. Tu vii dintr-un mediu cu o conduita nefiltrata prin coduri sociale. Cand ne-am casatorit, anumiti oameni m-au avertizat ca fac o mezalianta, si ca va fi foarte greu de contopit doua filosofii si culturi atat de diferite. Eu am crezut ca prin studii ai facut saltul necesar, dar se vede ca m-am inselat. In lumea mea natala, aia disparuta, ingropata de voi, sau, ma rog, de oameni ca tine, familia era sacra. Micile abateri, inerente vietii – in functie de temperament – nu erau trambitate si nu degenerau in rupturi. Noi ne respectam unii pe altii si, chiar daca sufeream, nu ne dadeam in stamba.
— Fiindca veni vorba de „voi" si de „noi", despartiti de tine prin garduri seculare, nu ti se pare ca „voi" cultivati ipocrizia ca pe o valoare umana elevata?”