Într-o zi, vântul găsește o scrisoare pierdută. Ploaia îi ștersese numele de pe plic și nu se mai vedea cui îi era adresată sau cine o trimisese. Dar scrisoarea conținea două cuvinte frumoase: „Te iubesc.” Vântul a făcut-o să zboare sus de tot și a trimis-o departe. Scrisoarea avea să-și găsească singură destinația și să facă pe cineva să se simtă iubit. Doar că vântul nu-și putea închipui că scrisoarea avea să aterizeze pe capul domnului Motan, cel mereu țâfnos și închis în casă.
Chiar mereu?
Poate că puterea cuvintelor îi va schimba viața.