Unde literele-s pătate cu durere, acolo și sufletele sunt duse către eșafod; veniți și fiți spectatori la o poveste de dragoste sfâșiată, la visuri utopice, la imposibilitatea unor muritori...

Cartea mea conține doi protagoniști, care se simt blocați în sentimente. Au cutreierat galaxii împreună și au căutat lumi unde nu erau limite stupide, însă cine ar fi presupus că, la jumătate de drum spre fericire, un personaj dispare? Singură și scriind pentru a menține în viață istoria unor simpli oameni.

Renata Mihai, o tânără activă din Chișinău, s-a lăsat în brațele artei, deoarece doar prin scris se simțea auzită. A compus până când mâinile îi erau obosite, și nu inima. Suferința poate deveni o frumusețe implicând artă.

Nu sunt versuri, sunt eseuri, reflecții