"Țăranul interimar” ne-o dezvăluie pe Simone Györfi, ca fiind o fină observatoare a problematicilor sociale. În peisajul idilic al satului românesc dramele vieții de zi cu zi sunt prezentate cu realism izbitor, oarecum șocant. Drama personajelor sale poate fi drama fiecăruia dintre noi.

Locurile natale sunt prezentate ca un portal de trecere către, spre lumea de dincolo, locul la care ne întoarcem pentru a ne fi mijlocită această trecere către veșnicie. Întoarcere este văzută de asemeni și ca o revenire la credință.

Descrierile amănunțite ne fac să simțim mirosul pământului, al ierbii proaspăt cosite și ne duc cu gândul la satul împodobit de sărbătoare. Sunt surprinse atitudini și obiceiuri specifice unei anumite perioade de timp.

Povestirile sale sunt scrise cu o claritate izbitoare, presărate cu elemente pline de semnificație, cum ar fi ceasul elvețian – singurul supraviețuitor al unui accident aviatic, cu cadranul spart, cu ora fixată pentru eternitate la secunda morții.

Autoarea își construiește cu minuțiozitate și deosebită grijă personajele, pe care le poartă prin evenimente impactante.