Tungsten

Paul Gabriel Sandu (n. 1986) a studiat filosofie la Universitatea din București și a obținut doctoratul în domeniu la Universitatea Albert-Ludwig din Freiburg cu o lucrare intitulată Koexistenz im Ineinander
(Editura Mohr Siebeck, 2021). În limba română a publicat o serie de articole și studii filosofice și a semnat mai multe traduceri din germană și engleză ale unor lucrări din autori precum F.W.J.Schelling, J.Habermas, M. Heidegger, E. Stein, Th. Adorno, N. Chomsky. În 2016 a debutat în poezie cu volumul Fuga din sala oglinzilor, apărut la Editura Brumar, iar în 2020 a publicat o carte pentru copii, Libelula de foc, apărută la Curtea Veche. În prezent este asistent universitar doctor al Facultății de Filosofie din cadrul Universității București.

Schopenhauer spunea că „dacă viața noastră n-ar avea sfârșit și ar fi fără durere, poate că
nimănui nu i-ar veni în minte să se întrebe de ce e făcută lumea așa cum e făcută”. În răspăr cu
majoritatea formulelor poetice ale momentului, poezia lui Paul Gabriel Sandu ne propune o
dantelărie lirică barocă, pe alocuri lapidară și contradictorie despre de ce e lumea făcută așa cum
e făcută. Volumul e ancorat într-o tipologie rară de Gedankenlyrik cum nu s-a mai scris în limba
română, adusă în contemporan și universalizată. Lectura poemelor are forță, ritm și devine pe
alocuri amețitoare. „Lumea dez-chipuită“ a acestor poeme ne poartă într-o călătorie cu accente
suprarealiste, în care nimic nu e ceea ce pare a fi. Eleganța scrisului provine din sacadarea unor
gesturi neterminate și a unor trăiri în care unica miză este găsirea celuilalt. În anatomia intimă a
acestei poezii, autorul folosește formule diferite, pe care le dinamitează din interior, combinând
elemente ale cotidianului cu teme abstracte problematizate cu mare virtuozitate inter-textuală de
la îndrăgostire la pierdere, blasfemie și geneză. Nu am mai citit o poezie dedicată cărnii
„proaspăt culeasă din creștet” care să se asemene așa de tare cu tușele sălbatice, tragice și
sincopate din pictura expresionismului german, temperate pe alocuri de umor, rimă, ironie și joc
fantast. O carte insolită care sper să fie savurată la adevărata ei miză.
Miruna Vlada

Nu știu să numesc situarea afectivă fundamentală a poemelor lui Paul Gabriel Sandu, dar aduc
mărturie pentru felul cum te învăluie, te fac să tremuri, să zbori și apoi te izbesc puțin de pereți:
adică, te confruntă cu propriile tale limite, dureroase și preaomenești. O vastă cultură filosofică și
literară bine decantată, din care se întrupează o voce poetică singulară, șoptind incantații. Iar tu,
cititorule, când vei termina acest volum, vei fi mai tânăr decât erai înainte – și mai sensibil.
Cristian Iftode