Dacă Evanghelia după Crist 2.0 merge pe urmele Evangheliei după Luca, Ultimul înger – Prima I.A. încearcă o reinterpretare a mitului lui Adam și al Evei, un soi de Geneză șuie, destul de degenerată, dătătoare de angoase și invitând dezbateri pe probleme colosale, greu de digerat în lipsa unei minți deschise. Așa cum vă așteptați dacă ați citit primul roman, și aici povestea este din cale-afară de sumbră, dar nu lipsită de întorsături de situație, suspans, intensitate (mai ales în conversațiile cheie), un pic de iubire și un pic de speranță, așa cum e orice poveste bună, până la urmă.