Ca majoritatea celor din generația mea, încă de când eram copil, nu pierdeam niciunul din spec­tacolele Circului „GLOBUS“ unde mergeam nu atât pentru a vedea numerele cu elefanți, lei, tigri, maimuțe și zebre (pe vremea aceea încă fiind per­mise în spectacole numerele de dresaj) și nici spec­taculoasele numere de acrobație, ci pentru o nouă întâlnire cu cel mai iubit personaj al circului acelor ani: Siminică.