Catedrala de cenusa

Umanitatea aceasta, imaginata de Florin Anghel Vedeanu, traieste clipa, dezinteresandu-se, practic si spiritual, de orice i-ar putea impiedica trairea plenara a clipei evanescente. Fara cerebralitate, fara preocupari de spiritualitate, instinctuali si epicurei, acesti oameni privesc viata din perspectiva unei eternitati de-o clipa. Pacatul, pedepsele, rasplata intra in aceasta simpla filosofie de viata. Nu exista preocuparea de a orienta viata pe un drum visat, gandit si proiectat mental, idealizat in spirit, nu exista aranjamente cu viata si destinul. Ca un izbuc, viata ii surprinde si le defineste destinul ca un fatum pe care nu-l pot stapani, in voia caruia se lasa, incredintati de sensul imprimat de Dumnezeu existentei lor.

Ana Dobre