Alexander este la prima carte, însă nu este un debutant timid: eviscerează durere peste durere a memoriei colective a națiunii române, trece prin perioade istorice dificile, înțelege nuanțe și specificități fine ale devenirii unei națiunii. O face cu o critică blândă, asemeni unui înțelept care știe că atunci când furtunile se mai domolesc, orice corabie își găsește drumul către țărm. Care și unde este acest țărm? Ar fi o impietate să dezvălui și să nu las cititorului această descoperire. Citind fiecare capitol înțelegi că societatea românească a ajuns la un moment T0 al său. Mereu alergând între două lumi, oriental balcanică și occidentală, niciodată știind cu exactitate căreia dintre ele îi aparține mai mult, România parcă găsește un moment de respiro în cartea de față. Liberal prin educație și experiență de viață, autorul este convins că educația poate salva situația.