Simpla rostire a numelui Eleusis este de ajuns pentru a destepta mii de idei confuze in mintile multor oameni si a crea o seductie persistenta care, in cele din urma, ar putea fi un indemn la un studiu serios al Greciei antice. Unele controverse, in special de ordin religios, referitoare la o influenta - cu totul ipotetica - pe care cultul de la Eleusis ar fi putut sa o exercite asupra crestinismului in formare, constituie un factor important care a reaprins interesul contemporanilor pentru religiile de misterii.

Asadar, raspunzand tendintei actuale, vom cauta sa prezentam, la obiect si limpede - pe cat ne va sta in putinta, caci pasim intr‑o zona cetoasa, - in ce consta fondul acestei faimoase religii. Pentru aceasta ne vom referi pe larg la originea sa, la natura sa si la ceremoniile si ritualurile de initiere care se desfasurau in cadrul ei. Eforturile noastre nu se vor indrepta spre o "reconstituire" pitoreasca si fantezista; scopul nostru este sa trecem dincolo de aparente pentru a vedea ce se ascunde in spatele lor.

Maurice Brillant

*

Misteriile din Eleusis comportau trei grade de initiere: Micile Misterii (care constituiau niste ceremonii preliminare); Marile Misterii (sau telete, care inseamna "a face perfect"); epopteia (gradul cel mai inalt). La randul ei, initierea telete poate fi divizata in trei faze: dromena (lucruri facute), legomena (lucruri spuse) si deknymena (lucruri aratate). Theo Smyrnaios descrie aceste stadii de initiere ca pe un proces de intelegere filosofica in cinci pasi: 1) purificare initiala; 2) comuniune mistica; 3) epopteia: revelarea obiectelor sacre si transmiterea telete; 4) incununarea cu ghirlande ca un simbol ale initierii in misterii; 5) starea de beatitudine ce rezulta din comuniunea cu Zeul.

(G. E. Mylonas, Eleusis and the Eleusinian Mysteries)

*

Dintre numeroasele institutii minunate si cu adevarat divine pe care le‑au creat atenienii vostri si care au imbogatit viata omeneasca, niciuna nu este mai buna, dupa parerea mea, decat aceste misterii. Caci cu ajutorul lor am scapat de modul nostru de viata barbar si salbatic si am fost educati si adusi la o stare rafinata de civilizatie; si nu intamplator riturile sunt numite "initieri", caci intr‑adevar prin ele am invatat inceputurile vietii si am dobandit nu numai puterea de a trai fericiti, ci si pe aceea de a muri cu o speranta mai buna.

(Cicero, Legi II, xiv, 36)