Sa acceptam ca acesti copii de tip nou gandesc diferit si ca le este imposibil sa aiba aceleasi prioritati ca adultii care ii inconjoara;

Sa incetam sa mai dorim ca ei sa fie ceea ce am fi dorit sa fim noi dar nu am reusit;

Sa-i invatam sa asculte nevoile propriilor lor corpuri si nu pe cele ale corpurilor noastre;

Sa ne amintim ca nu-i putem invata sa devina responsabili daca noi insine nu ne asumam responsabilitatea;

Sa incetam sa ii mai consideram ca problematici pentru ca nu doresc sa se conformeze vietii noastre sociale;

In loc sa dorim sa le dovedim iubirea, sa ne amintim ca tot ceea ce au nevoie este respectul nostru fata de noi insine si fata de ei.

Sa ne amintim ca pentru ei, respectul nu inseamna supunere, ci mai degraba a acorda celuilalt dreptul de a fi diferit.

Sa ii intampinam atunci cand au nevoie de afectiune si sa-i lasam sa plece atunci cand aceasta nevoie a fost satisfacuta;

Sa acceptam ca suntem primele modele pentru copiii nostri.

Prin urmare, sa dorim sa exercitam o influenta pozitiva asupra lor.