1986. Adrien, Étienne și Nina s-au cunoscut în clasa a cincea. Se împrietenesc rapid și o promisiune îi unește: să părăsească provincia lor pentru a trăi la Paris și să nu se mai despartă niciodată.

2017. O mașină este descoperită pe fundul unui lac din cătunul în care au copilărit. Virginie, o jurnalistă cu un trecut enigmatic, relatează evenimentul. Încetul cu încetul, ea dezvăluie legăturile extraordinare care îi unesc pe acești trei prieteni din copilărie. Ce au devenit? Care este legătura dintre această epavă și prietenia lor?

Valérie Perrin are darul de a surprinde profunzimea neștiută a lucrurilor din viață. Printr-o intrigă emoționantă și implacabilă, ea ne scufundă în inima adolescenței, a timpului care trece și ne desparte.

„După succesul uriaș al romanului Apă proaspătă pentru flori, Valérie Perrin își confirmă talentul de autoare cu Trei, o comoară care trebuie citită cât se poate de curând.“ Le Parisien

„Cu acest roman de Valérie Perrin, nu trebuie să ezitați. Este o lectură ideală. Plăcută, captivantă, misterioasă și surprinzător de actuală.“ La Presse

„Eram într-o după-amiază la Progrès, barul-tutungerie al părinților lui Laurence Villard. Localul era închis, cu obloanele trase, pentru aniversarea fetei lor.

Era acolo toată clasa a patra. Nu cunoșteam pe nimeni. Tocmai mă mutasem în La Comelle, un oraș muncitoresc din centrul Franței, cu aproximativ douăsprezece mii de suflete.

Nina Beau. Étienne Beaulieu. Adrien Bobin.

Le-am observat reflexia multiplicată de trei ori în oglinzile incrustate de-a lungul tejghelei.

Aveau prenume demodate. Cea mai mare parte dintre noi se numeau Aurélien, Nadège sau Mickaël.

Nina, Étienne și Adrien tocmai intrau într-o perioadă în care deveneau de nedespărțit. În acea zi și în toate celelalte, eram ca și invizibilă pentru ei. (...)

Numele meu este Virginie. Sunt de-o seamă cu cei trei.

Astăzi, dintre ei, doar Adrien mai stă de vorbă cu mine.

Nina mă urăște.

Cât despre Étienne, nu vreau eu să mai aud de el.

Cu toate acestea, ei mă fascinează din copilărie. Niciodată nu m-am atașat de altcineva în afară de cei trei.“ Trei, Valérie Perrin