Billy îi datorează Afaceristului Focă trei sute douăzeci de sardine.

Ar fi trebuit să facă socotelile.

Când s-a dus prima oară la Afaceristul Focă, lui Billy i s-a apus că are la dispoziţie o lună ca să plătească umbrela pe care şi-o dorea, dar că, în loc de zece sardine, îl va costa douăzeci. Şi de fiecare dată când Billy se întorcea după alt lucru pe care şi-l dorea, preţul se dubla, iar şi iar.

Această poveste cu o morală clară arată, cu umor şi ilustraţii pline de culoare, ce înseamnă o datorie şi diferenţa dintre a-ţi dori un lucru şi a avea nevoie de el.