"Istoria unui galbân" traversează societatea românească din prima jumătate a secolului XIX. Modalitatea folosită de autor (dialogul între un galben şi o para, în care fiecare îşi povesteşte aventurile) îi oferă posibilitatea - ca în literatura picarescă - să frecventeze medii variate, surprinzând fizionomia morală a fiecăruia. într-adevăr, "banul este cea mai sigură peatră de cercare a firei omeneşti..." Călătoriile succesive ale galbenului, prin buzunarele diferitelor personaje, dezvăluie "câtă mârşăvie plină de dezgust este ascunsă înlăuntrul unor bipede..."