Dupa ce am publicat carti in care analizam intelepciunea castigata odata cu trcerea timpului ( Secventele senectutii, vol. I si II) si, in alta ma delimitam net de prcticile ignobile (Atitudini reprobabile), am revenit la analiza profesionala propriu-zisa, prin cartea de fata. Despre contemplatie.

Totusi, tonul amar s-a pastrat si aici, dar nu atat de vehement, forul disociativ e prezent, dar nu atat de dur.

Fata de celelalte, cartea de acum este mai profesionala, fara a cadea in didacticism si severitate. Dar am simtit nevoia de a o aborda mai tehnicist pentru a nu ma scalda in baia de locuri comune pe scara larga.

Aceasta vrea sa arate si ca in precedentele carti motivatia interioara conteaza, asa cum starea intensa de contemplatie se realizeaza cu resursele sufletesti antrenate de impulsuri exterioare. Acum evenimentul contemplatiei este vazut in toate implicatiile si explicatiile lui sufletesti. Stilul insusi, prin toate efectele sale, conduce la contemplatie, protejand si evidentiind elementele ei definitorii.