Zaira

Tatăl meu mă urăște și mă acuză, necontenit, de tragedia petrecută în familia noastră. Nu am niciun prieten în afară de prețioasa mea vioară, iar muzica mi-a fost mereu singura alinare.

Profesoara pe care o adoram a plecat, iar noul coordonator este atât de sever, încât am momente în care îmi doresc să renunț la cariera de violonist, unica ce îmi poate oferi un viitor.

Simt că viața mă lovește din toate părțile, dar, când sunt pe punctul de a pica la pământ, mi se oferă o nouă perspectivă, una la care nu m-aș fi așteptat: o prietenie valoroasă, o nouă familie renăscută din cenușă și noi vise.

Pentru cineva ca mine, o a doua șansă este vitală.