Personajul absent și poetica absenței in literatura este un volum care iși propune sa ofere legitimitate unui concept „in devenire”, cum este acela al absenței, in domeniul vast al literaturii. Pornind de la o serie de interogații menite sa speculeze un orizont de semnificații – In ce termeni discutam despre ceva ce se refuza privirii? Cum resimțim lipsa cuiva? –, dar și relevanța termenului in studiile literare, analiza are in atenție doua dimensiuni. Concept revendicat, pe rand, de filozofie, teologie sau psihologie, intr-o prima instanța studiul exploreaza aceste „vecinatați” epistemologice care creeaza planul de profunzime al termenului. In același timp, situarea intr-o paradigma ce se plaseaza dincolo de convenționalul aici și acum permite depașirea banalei circumstanțieri de tipul „este absent tot ce nu este prezent”. Nuanțand in jurul termenului, cu ajutorul unei lecturi fenomenologice, studiul deschide intervalul dintre prezența și absența, pe trei niveluri: spațial, temporal și afectiv.

A doua parte a studiului focalizeaza toate aceste achiziții teoretice din jurul absenței pe o serie de texte canonice ale modernitații: Așteptandu-l pe Godot – Samuel Beckett, Scaunele – Eugène Ionesco sau Un tramvai numit dorința – Tennessee Williams. Prin caracterul intangibil al obiectului care nu se lasa vazut, pastrand in continuare ceva „neterminat”, absența, așa cum este surprinsa in acest studiu, iși invita cititorii sa ii completeze dimensiunea lacunara cu noi și noi reflecții.