Impuscaturi pe sub neoane

De data asta Făt Frumos e-un infractor și prințesa lui o prostituată pe care o smulge din rețea. Vor reuși oare să fugă undeva departe, într-o lume în care să poată trăi în pace, ascunși și uitați de toți?

O prind și o așază în genunchi, lângă mine.

Ochii ei exprimă doar teama. Împușcătura împrăștie în spatele craniului ei fragmente de os, jetul de sânge roșu întunecat țâșnește pe pietriș. Sângele ei mă împroașcă pe față; s-a prăbușit imediat, fără zgomot; ca o păpușă.

E straniu când te gândești că s-a terminat. Totul s-a întâmplat ca într-un coșmar. Mâna îmi transmite impulsuri electrice dureroase acolo unde nu mai am degetele, ca și cum nervii îmi trimiteau semnale de viață în golul unde se aflaseră cândva falangele mele, dar apoi mesajele revin transformate, pline de suferință intensă. Pietrișul îmi rănește ceafa. Simt sânge în gură și n-are gust bun. Este lipicios, călduț, grețos.

În noaptea fără stele, privesc papagalul de neon roz de pe firma restaurantului Paradise, reflectând luminile de un albastru electric, roșu kitsch și galben strălucitor; vor fi ultimele lumini pe care o să le mai văd vreodată.