DESCRIERE: Scrise pentru un public ultraavizat, faimoasele exerciții lirice par bijuterii fantastice destinate anumitor degete care n-au atins decât banul, carnea și puterea. Exegetul înțelege atâtea, dar cititorul obișnuit, prea puțin din această teoremă psihanalizabilă. Autobiografice, Sonetele (154) dezvăluie un eu plăpând și enigmatic, fără de voință dar autosuficient și plin de pasiuni pe care pagina le privește speriată. Naratorul iubește în chip nebun un tânăr de o frumusețe neînchipuită, pe care o supune unei tămâieri neîntrerupte, cum ai tămâia un mort pe care îl vrei când afară, când înăuntru.