Averi, mariri, amor, placeri, orgolii,
Puterea, tronul, praf pier in univers...
neatins de vremi, de jalnice lintolii,
ramane-n Tao nestramutat un vers.

Din Tao spre Tao calea creste,
aproape-n departe se implineste;
soarbe, emana Tao-ntruna Tao;
din spini floarea vietii singur ia-o!

Din grea singuratate-n noapte-adanca,
din rana vie-n sange si-ndurare
de nimeni stiut, far' sa se planga,
stralucitor soare, perla rasare.

Mare esti, moarte, tot ti-e sub lege...
si ierbi, si oameni fara oprire,
ca viata noua peste tine-n Fiire
vast floarea bucuriei sa o dezlege.