Autor al unor volume de poezie care fac azi istoria literară a liricii românești, precum Strada Castelului 104; Lucrurile pe care le-am văzut; Aleea Mimozei nr. 3: Budila - Express; Tomografia și alte explorări; Album duminical; Tea; Personae; Hinterland; Poeta, Poetae; Regele dimineții ș.a., Alexandru Mușina (1954 – 2013) este unul dintre poeții de referință ai generației 80.

Un poet foarte deschis comunicării (cu congenerii, cu somitățile, cu cei mai tineri scriitori sau cititori), dar și un poet foarte singular.

„Poet și profesor de poezie, abonat la cele mai înnoitoare experimente literare ale secolului său, dar și reticent la exercițiile postmoderniste, textualiste, intertextuale, ale colegilor de generație (pe care însă – primul! – i-a adunat într-o antologie), el s-a dedicat fără rest cultivării poeziei moderne, cu mari restanțe în literatura română. Iar performanța sa absolută (în siajul marilor singuratici Pound, Pessoa, Kavafis, Eliot) a fost placarea efortului creator pe grila teoretică.

Nicăieri și la nimeni, în spațiul nostru, această conjugare și interdependență a teoriei și practicii poeziei nu a fost mai elocventă și mai productivă literar, poate cea mai mare performanță a Poetului și Profesorului” (Mircea V. Ciobanu).

Volumul se adresează unui public larg de cititori, iubitori de poezie, dar și de istoria și teoria literară.