Insemnarile, schitele, crochiurile si notele unui artist-calator, iar cele ale Aureliei Stoie Marginean nu fac exceptie, sunt fundamentale in a intelege modul sau de raportare la peisaj, mai ales la un peisaj urban; in a raspunde la intrebari legate de ghidarea si orientarea perceptiei, a calibrarii simturilor si a identificarii locului unic, locului prin excelenta care face ca un oras sa fie diferit de altul.

Aurelia Stoie Marginean, incearca sa transpuna atat efigiile orasului, cat si locurile unde energia citadina tasneste la suprafata. In peregrinarile sale, ajunge pana la podul Oberbaum. Reprezentarea acestuia readuce in atentie maiestria artistei, stapanirea tehnicii desenului in culoare, a redarii precise in contradictie cu fragilitatea acuarelei, mentinand un desen poetic, de artist si nu o schita arhitecturala. Dar perspectiva podului pare ca include mult mai mult, cuprinde drumul pana la acesta si mai ales aspiratiile de a mentine aceasta "simpla legatura" intre doua maluri.