Elena Cuza s-a născut la Iași în 1825, ca fiică a postelnicului Rosetti și a Catincăi Rosetti, iar la vârsta de 19 ani s-a căsătorit cu Alexandru Ioan Cuza, cel care avea să devină domnitorul Principatelor Unite.
Ea este un model de virtute, înțelepciune, modestie și bunătate. Prin ochii plini de dragoste și devotament ai Elenei Cuza îl putem cunoaște totodată și pe domnul românilor, cu virtuțile lui, pe care doamna le-a adus în atenția poporului cu orice prilej, dar și cu slăbiciunile lui, pe care Elena a știut întotdeauna să le minimizeze, încurajându-l să meargă mai departe, pentru binele poporului și al țării:
„Ești bun, Măria Ta! Ești înțelept și-ți iubești mult neamul; cu aceste însușiri poți stăpâni fără teamă și o împărăție.”
Dacă în prima parte a vieții s-a implicat, alături de domnitor, în buna organizare a țării și s-a preocupat de educație, considerând învățământul prioritar pentru luminarea poporului, Elena Cuza și-a dedicat cea de-a doua parte a vieții activității de binefacere, precum și vieții monahale:
„Dacă viața lungă ce am dus-o este o pedeapsă pentru ingratitudinea multora, am cel puțin mângâierea sufletească de a fi ajutat pe atâția nevoiași săraci. Aș voi să trăiesc cât de mult nu de dragul vieții, ci ca să ajut pe nevoiașii care altfel ar rămâne fără sprijinul de toate zilele.”
Este o lectură plăcută, din care descoperim momente memorabile ale istoriei noastre, ce se adresează oricui, indiferent de vârstă.