Uneori, cel mai greu este sa-i privesti pe cei din jurul tau cum merg mai departe, in timp ce tu ai impresia ca esti blocat in trecut. Raven lupta cu acest sentiment inca de cand s-a intors de la Centru si crede ca este imposibil ca viata lui pictata in nuante de alb si negru sa mai prinda culoare, asta pana cand destinul scapa pensula pe tabloul lui si-l pateaza cu nuante de galben ca sa-l faca sa inteleaga ca unii oameni aduc odata cu ei, in vietile noastre, si culoare, nu doar probleme. Si ca sunt dispusi sa nu se lase pierduti in intunericul nostru. Insa, asta nu este niciodata suficient. Nu cand secretele sunt tot mai greu de pastrat, amintirile tot mai apasatoare, iar vocile tot mai galagioase. Un roman extraordinar, emotionant de real, cu un subiect prea putin abordat. M-am identificat in trairile personajelor si am suferit impreuna cu ele. Povestea creata de Sara cu atata sensibilitate a fost un pansament pentru inima mea. - Ela

Nu-mi place sa fac anunturi. Mai mult, nu-mi place nici sa ma prezint. Asa ca, voi face asta in felul meu. Spun povesti. Beau cafea. Citesc. Ascult muzica. Sunt cel mai in viata toamna. Ador sa ma dau cu placa. Cand nu fac asta, cel mai probabil salvez poze de pe Pinterest. Cand nu fac nimic din cele de mai sus, sunt aproape sigura ca ma gasesti plimbandu-ma. Un om mi-a spus candva ca: Sara scrie despre ce doare. Despre ce o doare. Despre ce ne doare si ne este frica sa infruntam. Si o face bine. Mai fac si lucruri din astea. Uneori.