Poate ar fi fost mai nimerit să încep prin a spune că Peste et Choléra (Ciuma și Holera) este al patrulea tom din seria Abracadabra, proiect conceput și început de Patrick Deville la finele anilor 90, al cărui prim ciclu de șase romane s-a încheiat în 2017, cu excursul autobiografic Taba-Taba; cel de-al doilea, care reia călătoria în jurul Terrei, de astă dată de la est la vest, a poposit deocamdată în Amazonia și Fenua. Mai urmează patru din cele două-sprezece locuri esențiale și tot atâtea tomuri despre fabulosul „teatru al lumii”.

S-ar mai fi cuvenit să amintesc și că toate textele din Abracadabra se înscriu dramatic în aria unei interpelări fără echivoc: „Ce va mai fi dăinuind din [acea] civilizație?” (Kampuchéa, 60), aluzia la templele khmere din Angkor fiind ușor de extrapolat la vremuri mai apropiate. Știm, de la Valéry încoace, că civilizațiile sunt muritoare, dar pentru Patrick Deville răspunsul la întrebare nu poate fi decât acela al unei repuneri în perspectivă a lumii și a evoluției ei. (…)

Într-un interviu din 2012, scriitorul mărturisește că romanul Ciuma și Holera s-a născut din dorința de a scrie despre elevii lui Pasteur, continuatorii celui care a revoluționat medicina secolelor din urmă, imagine forte a mitului Progresului (cu majusculă). Mit pe care l-au cultivat generații la rând, începând cu Baudelaire ori Rimbaud laolaltă cu viitorii laureați Nobel pentru științe. Pasteurienii deci, combatanți de monștri homerici și deseori victime ale războaielor microbiene, dintre care Alexandre-John-Émile Yersin (1863-1943) a fost și cel mai longeviv, și cel mai atipic. Yersin, descoperitorul bacilului ciumei și autorul serului și vaccinului antipestos, fără Nobel la butonieră, dar „uman de la un capăt la altul” (Ciuma și Holera, 215)

Rodica Baconsky