Riduri pe ochi

Volum ilustrat cu picturi de Ionela Mihuleac.

E seară. Lui George îi e toamnă. Aşezat pe prispa copilăriei, nisipul a ieşit din clepsidră şi s-a împrăştiat pe fustele fremătătoare ale ţigăncilor şi pe viorile pîrjolite cîntînd libertatea calului fără zăbală, fără pinteni, fără frîu şi fără şa, prin seminţele care îşi spală faţa cu dor de urmaşi, unde iubita goală cînd e plină şi plină cînd e goală îl aşteaptă umplîndu-i bocancii cu paşi, apoi vărsîndu-i pe umerii somnului cu aripi de înger. Poetul a comis cîndva un sacrilegiu, şi-a bătut secundele pe nicovala timpului, lăţindu-le, lungindu-le şi vînzîndu-le pe un pumn de arginţi. Neliniştea umbrei ce-l urmează îi ostoieşte puterile, dar copilul ninge peste păcatele lumii şi îmbrăţişează cuvintele care, răsfăţate, aleg să nu mai plece. Amintirile îşi lipesc tălpile de cer şi cornul inorogului deschide poarta lumii de poveşti. Acolo, lutul naşte fluturi, zeii miros a pîine coaptă, mugurii înfloresc mîini de copil, iar poetul aşteaptă să devină o nouă vertebră. Să nu-i închidem poarta, să nu aşezăm şi ultima piesă din puzzle, să-l lăsăm să-şi cînte tulburător neîmplinirea. Simona Modreanu