Ars Poetica

Unicul timp al nostru, cel de care putem dispune, este cel al conştiinţei, al “voinţei psihologice”. Dincolo de el există un timp anagogic extraistoric, cel al dicteului creaţiei. De unde vine această voce, această iluminare, şi ce o determină la un moment dat să izbucnească ? De ce dicteul este mai sigur decât elaborarea conştientă ? Dicteul este puterea miraculoasă care ne alege şi prin care putem crea mai sus şi mai în afară o neolume, dincolo de cea a penumbrei, a suferinţei şi a pieirii. Timpul creaţiei, timpul orfic vine din eternitate şi instituie eternitatea umană.