„În absenţa tatălui” este un roman rezistent, care nu se uită după primul impact şi care interesează prin problematică, dar și prin calitatea construcţiei epice; nu este, însă, un roman „politic”, de felul acelora, masive, tipărite, înainte de 1990, de autori „clasici” de acum, e, în fapt, o replică subtilă la modul şi „viziunea” lor .