Discursul critic şi exegetic al Mariei Pilchin atrage atenţia prin profunzimea formaţiei culturale, printr-un sporit grad al livrescului, atenuat de o destul de lejeră formulă analitico-descriptivă, prin ispitele ludicului (uşoare persiflări, dar şi asumate şi inerente autoironii), prin creativitate. Tocmai creativitatea discursului critic face ca textele Mariei Pilchin să uimească până şi pe autorii despre care scrie.