Aventurile lui Huckleberry Finn, acest roman care s-a bucurat si se bucura inca de interesul publicului, pare scris in joaca. Avem insa, fara indoiala, prima epopee autentica a sudului american si, cu siguranta, cea mai cunoscuta, de un umor extraordinar si de o profunzime a observatiei experimentata mult mai tarziu de adeptii realismului.

Povestea este simpla. Huck Finn, micul vagabond al oraselului sudist de pe malul fluviului, a fost adoptat de o vaduva cumsecade, ceea ce stim din Tom Sawyer, are un disconfort explicit in relatie cu sistemul educational, pe care incearca sa il evite. In privinta interdictiei de a fuma, Huck ajunge la intelegere cu vaduva care-l adoptase pentru a-l „civiliza“, sa mai aprinda cate o pipa, dar pe ascuns. Sora vaduvei, in schimb, e persoana care-l face pe Huck sa dispretuiasca fundamental viata „civilizata“ si „regulile ei idioate“.
Aventurile extraordinare, dar si cele cu totul obisnuite ale lui Huckleberry Finn au facilitat de-a lungul deceniilor de lecturi multiple intelegerea psihologiei copilului, facultate a romanului conferita de filtrul adolescentin care rafineaza perspectiva asupra lumii. Astfel, societatea americana si, prin extensie, umanitatea debutului de secol al XIX-lea nu sunt altceva decat proiectii ale lui Huck, un personaj literar, dar, e drept, unul inzestrat cu umor, luciditate si spirit contestatar.