Casa rosie

Arta prozatorului Ion Toma Ionescu nu mai trebuie demonstrata, este si aici la fel de subtila si de convingatoare ca totdeauna, emotia se insinueaza fara sa-ti dai seama pe masura se lectura avanseaza, te imbogateste cu imagini semnificative ale locurilor, ale fiintelor necuvantatoare si mai cu seama ale personajelor excelent iluminate prin cuvant. Periplul istoric e pe alocuri labirintic si asta aduce inedite surprize, se poate spune fara vreo grija ca orice asemanare cu personaje si intamplari reale nu este deloc intamplatoare, ba chiar demna de atentie, fara indoiala. Daca pe alocuri simti ca te identifici cu cineva, ca o situatie este desprinsa din propria-ti viata sau din viata celor apropiati, este pentru ca scriitorul merge Ia originea faptelor pe care, cel mai adesea, cu totii le ignoram din pricini diverse, poate ca sa ne aparam de noi insine ori de ceilalti. Textele lui Ion Toma Ionescu se insinueaza in launtrul cititorului fara sa-l deranjeze, ci imbogatindu-i cu bucurii (si tristeti) J dintre cele mai benefice.

Florin Dochia